Un nou raport al Anti-Defamation League și al Federațiilor Evreiești din America conturează o imagine îngrijorătoare a vieții evreilor din Statele Unite. Pentru mai mult de jumătate dintre ei, antisemitismul a devenit o experiență obișnuită, aproape inevitabilă. 55% dintre respondenți spun că au fost expuși în ultimul an la cel puțin o formă de ură: atacuri verbale, amenințări, excluderi sau agresiuni directe. Aproape unul din cinci a fost agresat fizic sau amenințat din cauza identității sale, iar peste o treime a asistat la violențe cu motivație antisemită.
Raportul arată și o teamă care s-a generalizat. Peste jumătate dintre evreii americani declară că se gândesc frecvent la siguranța lor personală, iar 14% spun că au elaborat un plan de urgență în caz că ar trebui să fugă din țară. De la atacurile Hamas din 7 octombrie 2023, una din cinci persoane care purta simboluri religioase evreiești a renunțat să le mai afișeze în public.
Ceea ce iese la iveală nu este doar numărul incidentelor, ci normalizarea lor. 57% dintre respondenți cred că antisemitismul a devenit o parte „normală” a experienței evreiești în America. O frază scurtă, dar cutremurătoare prin ceea ce spune despre transformarea urii într-un reflex social.
În spatele acestor cifre se ascunde o realitate psihologică apăsătoare. Cei care au fost agresați sau au asistat la violențe arată semne mult mai frecvente de anxietate, stres posttraumatic și depresie, potrivit instrumentelor clinice folosite de cercetători. Antisemitismul nu mai produce doar teamă, ci un sentiment de epuizare socială, de retragere din spațiul public. Mulți respondenți spun că au început să-și cenzureze opiniile, să evite conversațiile despre identitate sau să limiteze prezența online. În unele cazuri, frica s-a transformat într-o formă de resemnare tăcută, o adaptare la ură.
Mai grav este că 74% dintre victime nu au raportat niciun incident. Motivele sunt revelatoare: 43% au spus că nu credeau că se va întâmpla ceva concret în urma sesizării, 38% nu au identificat un responsabil clar sau au considerat incidentul prea minor, 21% au declarat că nu au încredere în nicio instituție care să gestioneze situația, iar 17% nu au știut unde anume să raporteze. Aceste răspunsuri arată o ruptură profundă între experiența victimelor și capacitatea instituțiilor de a reacționa eficient. În absența unei reacții, ura devine invizibilă, iar neîncrederea se transformă în tăcere colectivă.
Totuși, din această vulnerabilitate s-a născut și o formă neașteptată de reziliență. 84% dintre cei care au suferit direct agresiuni afirmă că au făcut schimbări pozitive în viață: s-au apropiat de comunitatea evreiască, și-au redefinit prioritățile, ADL numește acest proces „traumatic growth” o reconstrucție identitară după șocul urii.
Același fenomen are ecouri și în alte spații. În România, discursurile antisemite și conspiraționiste revin ciclic, adaptate la contextul local. De la teorii despre „oculta mondială” până la insinuări despre „controlul economic”, aceste mesaje circulă liber în mediul online, îmbrăcate în limbajul aparent legitim al „opiniei personale”. Rezultatul este același: banalizarea urii și pierderea sensibilității sociale în fața discriminării.
Raportul ADL avertizează că antisemitismul contemporan nu mai este doar o problemă de extremism, ci un simptom al polarizării democratice. O societate care se obișnuiește cu ura riscă să-și piardă imunitatea morală. În Statele Unite, aproape jumătate dintre evrei cred că lumea non-evreiască nu ar reacționa ferm în fața unui nou val de violență.
Antisemitismul devine, așadar, un barometru al fragilității democrației. Nu e doar ura față de un grup, ci o fisură în însăși ideea de comunitate. Când o parte a societății trăiește în teamă, iar restul privește în altă parte, normalitatea devine doar o formă elegantă a nepăsării.
Sursa: ADL- Portrait of Antisemitic Experiences in the U.S., 2024-2025
About the Author
